Copilul stă cu capul înainte, are umerii căzuți, respiră pe gură și are dinții înghesuiți. Mergeți la kinetoterapeut? La ortodont? La osteopat? Sau la toate? Adevărul este că, de multe ori, răspunsul corect nu este unul singur.
De ce apar tot mai mulți copii cu probleme de postură?
În ultimii ani observăm din ce în ce mai des copii care:
- stau cu capul înainte;
- au umerii căzuți;
- par cocoșați;
- privesc permanent în jos;
- respiră pe gură;
- au dinții înghesuiți;
- dorm cu gura deschisă.
Explicația simplistă este:
„Stă prea mult pe telefon.”
Deși tehnologia contribuie, realitatea este mai complexă.
Postura unui copil este rezultatul interacțiunii dintre:
- sistemul respirator;
- sistemul muscular;
- dezvoltarea craniofacială;
- vedere;
- echilibru;
- obiceiuri zilnice;
- creștere.
Corpul funcționează ca un întreg.
Este postura problema sau adaptarea?
Aceasta este probabil cea mai importantă întrebare.
În multe situații, postura pe care o vedem nu reprezintă cauza.
Reprezintă adaptarea.
Corpul copilului încearcă permanent să îndeplinească trei obiective:
✓ să respire
✓ să vadă
✓ să își mențină echilibrul
Atunci când una dintre aceste funcții este compromisă, apar compensări.
Una dintre cele mai frecvente este poziția anterioară a capului.
Vrei să verifici singur acasă dacă postura și mușcătura copilului tău ar putea fi conectate?
Am pregătit un ghid gratuit pentru părinți:
„Copilul meu are spatele strâmb, o mușcătură greșită sau ambele?”
În ghid vei găsi:
✓ testul fotografiei
✓ testul umerilor
✓ testul mersului
✓ semne care merită investigate
✓ checklist final pentru părinți
👉 Descarcă gratuit ghidul și începe observațiile chiar de astăzi.
Legătura dintre respirație și poziția capului
Imaginează-ți că încerci să respiri printr-un pai foarte îngust.
Ce faci instinctiv?
Ridici capul.
Împingi bărbia înainte.
Încerci să găsești mai mult spațiu.
Exact același lucru îl face și copilul.
Atunci când căile respiratorii sunt limitate sau când respirația nazală este afectată, corpul caută o poziție care facilitează fluxul de aer.
Capul este proiectat înainte.
Gâtul se extinde.
Umerii se rotunjesc.
Și astfel începe un lanț de adaptări.
Capul înainte nu este gratuit
Capul unui copil cântărește aproximativ 4-5 kilograme.
Pe măsură ce acesta este proiectat înainte, musculatura cervicală și coloana trebuie să suporte o sarcină din ce în ce mai mare.
Acum adaugă:
- creșterea accelerată;
- ghiozdanul zilnic;
- orele petrecute la birou;
- telefonul și tableta;
- lipsa mișcării.
Și înțelegi de ce atât de mulți copii dezvoltă tensiuni posturale.
Dar întrebarea rămâne:
Ce a determinat corpul să adopte această poziție?
Ce se întâmplă când limba nu stă unde trebuie?
Puțini părinți știu că limba este unul dintre cei mai importanți stabilizatori ai feței.
În mod normal, limba ar trebui să stea lipită de cerul gurii.
Atunci când stă jos:
- maxilarul se poate dezvolta insuficient;
- spațiul pentru limbă scade;
- respirația orală devine mai probabilă;
- postura capului se poate modifica.
Cu alte cuvinte, limba influențează mai mult decât vorbirea și înghițirea.
Poate influența întreaga arhitectură facială.
Maxilarele mici și efectele asupra întregului corp
În ortodonție vedem frecvent copii cu:
- maxilar îngust;
- lipsă de spațiu;
- înghesuiri dentare;
- mușcături încrucișate;
- mandibulă retrasă.
Problema nu este doar estetică.
Spațiul insuficient poate afecta:
- poziția limbii;
- tiparul respirator;
- masticația;
- postura capului.
De aceea, atunci când analizăm un copil, nu privim doar dinții.
Privim întregul sistem.
Ce legătură există între ortodonție și kinetoterapie?
Mai multă decât cred majoritatea oamenilor.
Kinetoterapeutul observă:
- postura;
- mobilitatea;
- dezechilibrele musculare;
- lanțurile miofasciale.
Ortodontul observă:
- dezvoltarea maxilarelor;
- spațiul disponibil;
- mușcătura;
- poziția mandibulei;
- funcțiile orale.
Uneori cei doi privesc aceeași problemă din unghiuri diferite.
Și tocmai de aceea colaborarea este atât de valoroasă.
Unde intervine osteopatia?
Osteopatul privește relațiile dintre diferitele structuri ale corpului.
Poate identifica:
- restricții de mobilitate;
- adaptări posturale;
- tensiuni compensatorii;
- dezechilibre funcționale.
În multe situații, osteopatia completează foarte bine abordarea ortodontică și kinetoterapeutică.
Semne pe care părinții le ignoră frecvent
✓ copilul respiră pe gură
✓ doarme cu gura deschisă
✓ sforăie
✓ are bărbia retrasă
✓ stă cu capul înainte
✓ mestecă pe o singură parte
✓ are umerii căzuți
✓ are dinții înghesuiți
✓ are mușcătură încrucișată
✓ are mușcătură deschisă
Aceste semne nu înseamnă automat că există o problemă gravă.
Dar merită investigate.
Când este nevoie de o abordare interdisciplinară?
Atunci când observăm că problema nu poate fi explicată de un singur factor.
În multe situații este nevoie de colaborare între:
👃 ORL
👅 terapeut miofuncțional
🦷 ortodont
🧍 kinetoterapeut
🤲 osteopat
Fiecare piesă a puzzle-ului contează.
Concluzii
Poate că întrebarea nu este:
„Are nevoie de kinetoterapie sau de ortodonție?”
Poate că întrebarea corectă este:
„De ce s-a adaptat corpul copilului meu în acest fel?”
Uneori răspunsul se află în postură.
Alteori în respirație.
Alteori în dezvoltarea maxilarelor.
Cel mai frecvent însă, răspunsul se află la intersecția dintre toate aceste sisteme.
Iar atunci când privim copilul ca un întreg, putem înțelege nu doar ce vedem, ci și de ce vedem acel lucru.
Când este momentul să ceri ajutor?
Dacă observi mai multe dintre semnele descrise în acest articol, poate fi utilă o evaluare interdisciplinară.
Uneori cauza se află la nivelul posturii.
Alteori la nivelul respirației.
Alteori la nivelul dezvoltării maxilarelor.
Scopul unei evaluări nu este să începem automat un tratament.
Scopul este să înțelegem dacă există o problemă și care este momentul optim pentru intervenție.
La Smile by Dr. Ilia evaluăm dezvoltarea craniofacială, respirația, poziția limbii, masticația, somnul și relația acestora cu postura corpului.