Gura deschisă nu este doar un obicei. Este adesea un semnal.
Privește un copil într-un parc.
Privește-l când se uită la desene.
Privește-l când doarme.
Dacă observi frecvent gura deschisă, poate fi tentant să crezi că este doar o particularitate a lui.
Mulți părinți aud:
„Lasă că îi trece.”
„Așa este el.”
„Și eu am respirat pe gură când eram mic.”
Problema este că organismul nu respiră pe gură pentru că își dorește.
Respiră pe gură pentru că încearcă să se adapteze.
Iar atunci când această adaptare durează luni sau ani, consecințele pot depăși cu mult sfera ortodonției.
De ce respirăm pe nas?
Nasul nu este doar o gaură prin care intră aerul.
Este primul filtru al organismului.
Aerul inspirat prin nas este:
✓ filtrat
✓ încălzit
✓ umidificat
✓ îmbogățit cu oxid nitric
Respirația nazală contribuie la dezvoltarea normală a feței, a căilor respiratorii și a funcțiilor orale.
Respirația pe gură ocolește toate aceste mecanisme.
Cum îți dai seama dacă un copil respiră pe gură?
Uneori semnele sunt evidente.
Alteori sunt surprinzător de subtile.
Poți observa:
✓ gura deschisă în timpul zilei
✓ buze uscate frecvent
✓ saliva pe pernă
✓ sforăit
✓ somn agitat
✓ poziții neobișnuite în timpul somnului
✓ cearcăne persistente
✓ oboseală dimineața
✓ dificultăți de concentrare
✓ cap proiectat înainte
✓ răceli repetate
✓ congestie nazală frecventă
Un singur semn nu înseamnă automat o problemă.
Dar atunci când observi mai multe, merită să privești imaginea de ansamblu.
De ce respiră copiii pe gură?
Nu există o singură cauză.
Printre cele mai frecvente se numără:
Polipii și amigdalele mărite
Atunci când căile respiratorii sunt îngustate, copilul caută o cale alternativă.
Iar cea mai simplă soluție este gura.
Alergiile
Congestia nazală cronică poate transforma respirația orală într-un obicei zilnic.
Obstrucțiile nazale
Deviații de sept, hipertrofia cornetelor nazale sau alte probleme anatomice pot contribui la apariția respirației orale.
Obiceiul
Uneori cauza inițială dispare, dar obiceiul rămâne.
Copilul continuă să respire pe gură chiar dacă nasul a devenit funcțional.
Aici terapia miofuncțională poate deveni extrem de importantă.
Ce se întâmplă când respirația orală persistă?
Acesta este punctul pe care mulți părinți nu îl cunosc.
Respirația orală nu influențează doar plămânii.
Poate influența dezvoltarea întregii fețe.
Atunci când gura rămâne deschisă:
👅 limba coboară
🦷 maxilarul superior primește mai puțin suport
👃 căile respiratorii se pot dezvolta diferit
🧍 postura se modifică
😴 somnul poate deveni mai puțin odihnitor
În timp pot apărea:
✓ palate înguste
✓ înghesuiri dentare
✓ mușcături deschise
✓ bărbii retrase
✓ profiluri faciale alungite
✓ dificultăți respiratorii nocturne
Respirația orală și somnul
Mulți copii care respiră pe gură noaptea nu se odihnesc la fel de bine.
Poți observa:
✓ sforăit
✓ transpirații nocturne
✓ somn agitat
✓ schimbarea frecventă a poziției
✓ treziri repetate
✓ oboseală dimineața
Uneori problema nu este lipsa orelor de somn.
Problema este calitatea somnului.
Dar dacă are polipi și îi operăm?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.
Operația poate elimina o obstrucție importantă.
Dar nu garantează automat dispariția respirației orale.
Mulți copii continuă să respire pe gură după intervenție.
De ce?
Pentru că între timp au învățat acest tipar.
Respirația orală a devenit un obicei.
În astfel de situații poate fi necesară reeducarea funcției prin terapie miofuncțională, exerciții specifice și, uneori, tratament ortodontic.
Ce poți face ca părinte?
Observă.
Nu ignora.
Nu aștepta ani întregi.
Privește:
✓ cum respiră
✓ cum doarme
✓ cum mestecă
✓ unde stă limba
✓ dacă are gura deschisă frecvent
Aceste observații pot oferi informații valoroase cu mult înainte de apariția problemelor dentare evidente.
Când este momentul pentru o evaluare?
Dacă observi:
□ respirație orală zilnică
□ sforăit frecvent
□ somn agitat
□ saliva pe pernă
□ buze uscate constant
□ cearcăne persistente
□ cap proiectat înainte
□ înghesuiri dentare precoce
□ palate înguste
atunci merită o evaluare interdisciplinară.
Dinții strâmbi sunt adesea ultimul semn
Mulți părinți ajung la ortodont atunci când observă că dinții nu au loc.
Dar povestea începe de multe ori cu ani înainte.
Cu respirația.
Cu somnul.
Cu poziția limbii.
Cu funcțiile orale.
Dinții strâmbi sunt adesea doar partea vizibilă a icebergului.
Primul pas
Dacă te regăsești în multe dintre situațiile descrise mai sus, începe cu:
Copii și Părinți → Care este primul pas?
și completează:
Chestionarul de evaluare pentru copii
Este gratuit și te poate ajuta să identifici semne legate de:
👃 respirație
😴 somn
👅 funcții miofuncționale
🦷 dezvoltarea dentară și facială
🧍 postură
Pentru că uneori cel mai important lucru nu este tratamentul.
Este să observăm problema la timp.