Povestea unei epidemii moderne
Privește în jurul tău.
În supermarket.
La școală.
În parc.
În sala de așteptare.
La locul de joacă.
Vei observa ceva ce acum câteva sute de ani era mult mai rar:
copii și adulți care stau cu gura deschisă.
Unii respiră pe gură doar când sunt răciți.
Dar mulți o fac zilnic.
Ani întregi.
Fără să știe.
Fără să își pună întrebări.
Fără să realizeze că organismul uman nu a fost proiectat să funcționeze astfel.
Și atunci apare întrebarea:
Cum am ajuns aici?
Cum se face că tot mai mulți copii sforăie, respiră pe gură, au maxilare înguste și au nevoie de aparat dentar?
Pentru a răspunde trebuie să înțelegem că respirația orală nu este de obicei cauza.
Este de cele mai multe ori consecința.
Gura este o cale de urgență
Corpul uman are două căi prin care aerul poate intra.
Nasul.
Și gura.
Dar ele nu sunt echivalente.
Nasul este calea principală.
Gura este calea de rezervă.
Exact cum avem o ușă principală și o ieșire de urgență.
Problema apare atunci când începem să folosim permanent ieșirea de urgență.
Primul vinovat: nasul înfundat
Multe povești încep simplu.
Un copil răcește des.
Are alergii.
Are polipi.
Are amigdale mărite.
Respirația nazală devine dificilă.
Corpul este inteligent.
Nu așteaptă.
Deschide gura.
Și găsește o soluție de supraviețuire.
Problema este că ceea ce începe ca o adaptare temporară poate deveni un obicei permanent.
Alergiile – marele actor din umbră
În ultimii ani numărul copiilor cu alergii a crescut semnificativ.
Mucoasa nazală devine inflamată.
Nasul se înfundă.
Respirația nazală devine dificilă.
Mulți părinți observă că atunci când copilul primește tratamentul potrivit pentru alergie:
- respiră mai bine
- sforăie mai puțin
- doarme mai bine
Acesta este unul dintre motivele pentru care evaluarea alergologică poate fi extrem de importantă.
Polipii și amigdalele
Puține structuri au primit atât de multă atenție în ultimii ani.
Și pe bună dreptate.
Polipii și amigdalele mărite pot ocupa o parte importantă din spațiul căilor respiratorii.
Uneori copilul ajunge să creadă că este normal să respire pe gură.
Dar nu este.
În multe situații, o simplă fibroscopie poate clarifica foarte rapid cât de mare este obstrucția.
De aceea evaluarea ORL este adesea una dintre primele etape atunci când observăm:
- respirație orală
- sforăit
- somn agitat
- pauze respiratorii
Dar de ce sunt tot mai mulți copii afectați?
Aici lucrurile devin mai interesante.
Pentru că nu vorbim doar despre polipi.
Nu vorbim doar despre alergii.
Vorbim și despre stilul de viață modern.
Mâncarea moale și maxilarele leneșe
Timp de mii de ani oamenii au mestecat.
Mult.
Alimente tari.
Fibroase.
Rezistente.
Mușchii feței lucrau ore întregi în fiecare zi.
Astăzi situația este diferită.
Piureuri.
Alimente ultraprocesate.
Texturi moi.
Mese rapide.
Mai puțină masticație.
Mai puțin antrenament pentru maxilare.
Mai puțină stimulare pentru dezvoltarea oaselor feței.
Dezvoltăm dinți normali într-un spațiu prea mic
Aici apare una dintre cele mai importante idei.
În multe cazuri problema nu este că dinții sunt prea mari.
Problema este că maxilarele nu s-au dezvoltat suficient.
Rezultatul?
- înghesuiri dentare
- arcade înguste
- palat înalt și îngust
- spațiu redus pentru limbă
- spațiu redus pentru căile respiratorii
Limba – arhitectul uitat
Limba este unul dintre cei mai puternici mușchi ai corpului.
În mod normal ea ar trebui să stea lipită de cerul gurii.
Ziua.
Și noaptea.
Această poziție contribuie la dezvoltarea armonioasă a maxilarului superior.
Dar atunci când copilul respiră pe gură, limba coboară.
Iar arhitectul părăsește șantierul.
Suzetele și suptul prelungit
Un subiect sensibil.
Nu pentru că suzeta este diavolul copilăriei.
Ci pentru că utilizarea ei prelungită poate influența:
- poziția limbii
- poziția buzelor
- forma palatului
- dezvoltarea maxilarelor
Numeroase studii au arătat că utilizarea îndelungată a suzetei este asociată cu un risc crescut de modificări dentare și craniofaciale.
Respirația orală schimbă fața
Aceasta este probabil una dintre cele mai surprinzătoare observații pentru părinți.
Respirația orală cronică nu influențează doar somnul.
Poate influența și creșterea feței.
Printre semnele frecvent observate se numără:
- buze întredeschise
- cearcăne persistente
- față alungită
- bărbie retrasă
- maxilar îngust
- palat înalt
- înghesuiri dentare
Desigur, nu toți copiii vor avea toate aceste caracteristici.
Dar ele apar suficient de frecvent încât să merite atenție.
Ce se întâmplă în timpul somnului?
Ziua copilul poate compensa.
Noaptea este mai dificil.
În timpul somnului observăm frecvent:
😴 gură deschisă
😴 sforăit
😴 transpirații nocturne
😴 poziții neobișnuite de somn
😴 somn agitat
😴 pauze respiratorii
Toate acestea merită evaluate.
Pentru că sforăitul nu este întotdeauna normal.
Operația rezolvă întotdeauna problema?
Nu.
Și acesta este un lucru extrem de important.
Uneori polipii sunt îndepărtați.
Amigdalele sunt îndepărtate.
Nasul este liber.
Dar copilul continuă să respire pe gură.
De ce?
Pentru că respirația orală a devenit un tipar.
Un obicei.
Un program automat.
În astfel de situații trebuie să reantrenăm funcția.
Aici începe adevărata recuperare
După eliminarea obstacolului, organismul trebuie să învețe din nou:
👃 să respire pe nas
👅 să poziționeze limba corect
💧 să înghită corect
👄 să țină buzele închise
😴 să mențină aceste funcții și în timpul somnului
Aici pot interveni terapia miofuncțională, ortodonția funcțională și abordarea interdisciplinară.
Ce poți observa acasă?
Fii atent dacă observi:
✓ gură deschisă în repaus
✓ gură deschisă în somn
✓ sforăit
✓ saliva pe pernă
✓ cearcăne
✓ dificultăți de concentrare
✓ oboseală dimineața
✓ mestecat insuficient
✓ preferință pentru alimente moi
✓ înghesuiri dentare
O lecție importantă
Respirația orală nu apare peste noapte.
Este de obicei rezultatul mai multor factori care se adună în timp:
- alergii
- polipi
- amigdale
- alimentație modernă
- masticație insuficientă
- poziție linguală incorectă
- obiceiuri orale
- somn afectat
Din acest motiv, rareori există o singură soluție.
Concluzie
Poate cea mai importantă întrebare nu este:
„Respiră copilul meu pe gură?”
Ci:
„De ce respiră pe gură?”
Pentru că atunci când înțelegem cauza, putem găsi și soluția.
Iar uneori intervenția făcută la timp poate influența nu doar dinții copilului.
Ci somnul.
Respirația.
Dezvoltarea feței.
Și sănătatea sa pe termen lung.
Vrei să afli de ce copilul tău respiră pe gură?
În cadrul evaluărilor realizate în cabinet analizăm:
👃 respirația nazală
👅 poziția limbii
😴 somnul
🦷 dezvoltarea maxilarelor
💨 funcția respiratorie
📈 tiparele respiratorii și capnometria
Pentru că respirația orală este rareori problema.
De cele mai multe ori este doar semnalul că există ceva mai profund care merită investigat.